Era o dimineata ploioasa de aprilie.
Era o dimineata ploioasa de aprilie.Soarele se ascunsese printre norii furiosi,care prevesteau oarecum ceea ce se va intampla.Alex a deschis ochii,a vazut cum se preling pe geam picaturile rupte dintr-un nor si si-a adus aminte ca asa,intr-o zi ploioasa de primavara,a inceput si povestea lui de
dragoste.Se gandea melancolic la primul sarut pe care i-l furase Cristinei,la prima lor plimbare,la primul „te iubesc”.Nu ii venea sa creada ca totul a fost in zadar.Dar stia ca trebuie sa puna punct relatiei care ii aducea numai suferinta.
-"A fost asa frumos incat am crezut ca intr-o zi imi va arata si ea aceeasi dragoste pe care i-o arat eu,la randul meu.Dar nu.E prea rece si nepasatoare.Gandul imi zboara la prima luna in care am fost cu Cris.Cand am cunoscut-o,parea asa gingasa,neajutorata.Ploua iar ea statea in statie,astepta autobuzul,sa se duca la scoala.Nu avea umbrela,era uda toata.Eu m-am dus la ea si am stat amandoi sub umbrela mea,ferindu-ne de stropii reci.Mi-a zis „multumesc”,dar timid si cred ca nici nu il auzeam daca nu eram atat de atent la ea.Era frumoasa.Avea ochii mari si negrii,parul brunet,pana la umeri si era mai scunda ca mine.Imi placea,dar nu stiam ce sa ii spun si cum sa ii spun.In timp ce ma gandeam care sa-mi fie primele cuvinte adresate ei,a venit autobuzul.Eu asteptam alt numar,dar m-am urcat cu ea,nu puteam s-o las sa plece fara sa ii cer macar numarul de
telefon.Ne-am asezat unul langa altul,dar nu ne vorbeam.Pana la urma,am spart gheatza si am intrebat-o cum o cheama.Mi-a spus „Cristina...”.Atunci am inceput sa vorbim,pana a trebuit sa
coboram.Am dus-o pana la scoala,si acolo mi-a dat numarul ei de telefon.Eram asa fericit!Parca in momentul ala castigasem la loterie premiul cel
mare.Am ajuns acasa si am sunat-o pe
seara.Am stabilit sa ne intalnim in weekend,intr-un parc aproape de casa ei.Asteptam sa vina ziua asta cu sufletul la gura.Mai erau 3 zile...dar mi se pareau 3 ani.Si pana la urma,a venit si ziua cea mare.Cand am vazut-o,mi s-a luminat privirea si un zambet sters l-am citit pe buzele ei.M-am apropiat si,in incercarea de a o saruta pe obraz,am ajuns s-o sarut pe
gura.Ma simteam ca la primul sarut,aveam
emotii.Am stat impreuna toata ziua,si tot asa..pana astazi” - se gandea el.
Durerea de stomac cu care s-a trezit nu se datora oboselii sau a mancarii,ci mai degraba evenimentelor ce aveau sa se intample in ziua aceea.Astazi trebuia sa incheie o relatie ce dura de 2 ani de
zile.Il durea,dar trebuia sa se termine.
-“Nu vreau sa o neindreptatesc nici pe ea.Nu sunt eu unic in lumea asta.Nu sunt nici prea frumos nici prea destept,dar am facut tot ce imi statea in puteri ca totul sa fie bine.Sa nu se termine.”
Alex simtea ca durerea de stomac se accentueaza.Simtea ca se sufoca.S-a imbracat repede si a iesit.Nu a lasat-o niciodata sa astepte pana acum si nu putea sa o faca nici de data asta.
In cateva minute a ajuns la locul intalnirii,ca de obicei ajunsese primul.Dupa cateva minute o vede apropiindu-se pe
Cristina.Se hotarasc sa mearga la un café.
-"Mi-e frig" zise fata ... de fapt acestea au fost singurele cuvinte rostite pana ce au ajuns la café.
-“Vrei sa-mi zici ceva?” zise fata uitandu-se in ochii lui.
-“ Da.“ zise el.
Fata devenise curioasa.“ Pai,zi-mi o data,ce mai stai?! “spuse vizibil iritata.
Alex ofta si o intreba:“ Pana unde crezi ca va merge asta?Sau mai bine zis crezi ca suntem o pereche potrivita?“
Cristina ii raspunse mirata -" De ce simti nevoia sa ma intrebi asta?"
-“Draga mea,iti amintesti ca te-am sunat acum cateva zile?Cred ca era in jur de 11 noaptea”
-" Imi amintesc " zise ea privindu-l ironic pe Alex.
Si tanarul,fara sa mai astepte ca ea sa raspunda,continua: “ In noaptea aia ma gandeam la tine,ca de obicei…iti scrisesem o poezie si am vrut sa ti-o spun la telefon, dar cand te-am sunat nici nu m-ai lasat sa vorbesc.Mi-ai spus “Ce?!Nu ai alta treaba decat sa ma suni la ora asta???“.In momentul acela m-am simtit ca un bocseur care primeste cativa pumni in cap si cade jos…dar am tacut,mi-am cerut scuze si am inchis telefonul.Si am mai avut multe certuri asemanatoare cu asta.Si mai tii minte cand m-am imbolnavit si Ramona mi-a zis ca sunt foarte norocos ca tu o sa ai grija de mine?Iar tu i-ai zis:“Nu am alta treaba?Dar ce,eu sunt infirmiera?El nu are mama?”
Fata,nedumerita si deranjata de comentariile iubitului ei: “Da,dar ce legatura au astea,de ce mi le spui acum?Stii ca asa sunt eu...nu-mi place romantismul.Si in plus am eu fata de infirmiera?”
El ii raspunse razand : “Nu draga mea,nu ai fata de infirmiera...si cu inima pe care o porti chiar de ai vrea nu ai putea fii infirmiera…“
Si continua : “Pana acum de cate ori m-ai sunat de dimineata sau noaptea tarziu ca sa imi spui cuvinte de dragoste?De cate ori mi-ai trimis un mesaj pe telefon?Poate ca nu iti place romantismul,dar nu-ti place nici sa-i faci fericiti pe oamenii care te iubesc?Pe cand eu,spre deosebire de tine,incerc sa-i fac fericiti pe cei din jurul meu.Si imi place sa fac asta.De cand suntem impreuna mereu am avut un mesaj de dragoste pentru tine..stii..noi doi suntem ca albul si negrul..ca dimineata si seara..ca apa si uleiul,daca ma intelegi...
Fata intelesese deja: “Adica vrei sa fiu poeta?”.Si incepu a rade subtil si rautacios.
Tanarul zambi,gandindu-se ca a luat o hotatare buna,aceea ce a se desparti de ea,vazand cat de insensibila poate fi.
“Nu draga mea…nu vreau sa fii poeta.Si chiar daca ai vrea nu ai putea,pentru ca pentru a fi poet,trebuie sa simti,pentru a simti,trebuie sa ai ce.Dar tu esti de gheata,toate trec pe langa tine.Dar noi trebuie sa ne despartim.Cred ca ar fi mai bine pentru amandoi."
Tanara a inlemnit...“ Dar eu te iubesc si credeam ca ma iubesti si tu…suntem de atata timp impreuna,ne cunoastem bine si nu vad rostul a ceea ce spui tu...“
Tanarul ofta:“ Nu draga mea...tu doar credeai ca ma iubesti.Daca ma iubeai acum nu discutam lucrurile acestea…Si de cunoscut,tocmai pentru ca am ajuns sa te cunosc,cred ca e mai bine sa punem punct relatiei acum.“
Cristina,cu o oarecare incertitudine: "Iti plac?''
Alex a raspuns: "Nu"
Ea : "Ma gasesti draguta?"
El : "Nu"
Ea : "Ma aflu in inima ta?"
El a raspuns: "Nu"
Pentru ultima data,ea l-a intrebat: "Daca plec, vei plange dupa mine?"
El a raspuns: "Nu."
Cristina avea lacrimi in ochi.
Si atunci Alex a prins-o de mina,spunandu-i:"Eu nu te plac,eu te iubesc.Nu te gasesc draguta,te gasesc superba.Tu nu esti in inima mea,tu esti insasi inima mea.Eu nu voi plinge dupa tine daca pleci,eu voi muri dupa tine.Dar asa nu putem continua pentru ca numai eu simt asta.Si dragostea trebuie sa vina din ambele parti,iar aici nu incape vorba de asa ceva.Este mai mult deca evident ca relatia noastra nu mai merge.."
Fetei ii dadusera lacrimile.Tanarul scoase o batista si i-o intinse.“Bine…asa sa fie!Sper ca nu ma lasi pentru alta!Sper ca motivul despartirii e cel pe care mi l-ai spus,nu altul,ascuns.Asa cum nu m-ai mintit niciodata,sa n-o faci nici acum..“
Alex,dezamagit :“ Cum poti sa crezi asta?Pana acum nu a existat alta fata pentru mine si nici nu va exista alta o perioada lunga de timp.Doar pe tine te iubeam si te iubesc inca,Cristina,dar nu putem continua,ne facem rau unul altuia“.
Si cei doi tineri ,care s-au asezat la masa fiind iubiti,acum stateau ca 2 straini.
Dupa cateva momente de liniste Cristina zise:“ Cred ca ar fi mai bine sa plecam”.Alex spuse ca el vrea sa mai ramana un pic singur…si se mai imbratisara o data inainte de a se desparti pentru totdeauna...
Cand fata s-a departat plangand,tanarul incepu sa tremure.Ii curgeau lacrimi fierbinti de amaraciune pe obraji si incepu sa se roage incet:“Doamne,da-mi putere…“
Si-a amintit de prieteni.De ce ii spusesera ei,ca nu se potrivesc,ca au caractere diferite.Dar simtea ca a facut alegerea buna...Orele au trecut.Si locul soarelui l-a luat luna.Stelele i se pareau mii de dorinte neimplinite,mii de clipe netraite inca,mii se sperante..
Nu-i zise nimic mamei lui care l-a intampinat la usa si se duse direct in camera lui.Clipele treceau greu si el inca se mai gandea la momentul despartirii,nu mai era asa sigur ca facuse alegerea corecta,dar a doua a zi trebuia sa se scoale devreme sa plece la munca.Si a atipit.
Se trezi la ora 7.Tocmai cand sa iasa din casa se uita la telefonul mobil,vazand ca are 10 apeluri nepreluate si un mesaj nou.Nu auzise telefonul pentru ca era foarte obosit si il daduse pe silent,sa nu il deranjeze cineva.Nu se gandea ca ea,Cristina,care nu i-a dat niciodata un telefon sau un mesaj,ii va da
acum.Se uita la mesaj si vazu ca venise de la “Sufletel” - astfel o alinta el pe iubita lui.
“Am invatat sa iubesc tot ce era al meu.Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam.Numai fara tine nu pot sa traiesc.Iti jur dragul meu,doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine…!Cand voi inchide ochii pt totdeauna,tu sa-mi pecetluiesti buzele cu un sarut,pt a le incalzi,iar picioarele sa mi le acoperi cu petale albe de trandafiri si in par sa-mi prinzi trandafirul rosu al iubirii eterne ce va lumina chipul invaluit de tristetea mortii.Iar de vei zari o lacrima ce se va scurge pe obrazul meu palid sa stii ca e de ramas bun.Cand pamantul imi va acoperi trupul pe care candva tu l-ai atins,sa-ti amintesti ca te-am iubit dintotdeauna sincer si acea iubire nu s-a stins.Dar sa nu plangi,eu voi fi mereu cu tine,chiar daca numai in vise,iar pe mormantul meu din florile ce mi le-ai adus sa scrii cuvantul fericire,caci am simtit-o datorita tie.Sa nu uiti ca te iubesc chiar daca nu mai sunt..Adio,dragostea mea"
Tanarul s-a mirat.Era pentru prima data cand ea ii trimitea un mesaj.S-a uitat la ce ora a fost trimis mesajul si a vazut ca fusese trimis la ora 05.00.Incepu sa rada in hohote...nu se astepta la asa ceva...fusese luat prin surprindere…chiar daca mesajul avea o nota evidenta de tristete profunda,era sigur ca va stii sa aline rana ce o
facuse.Se simtea vinovat ca o facuse pe Cristina,sufletelul lui,sa sufere.Sa planga.Dar era fericit ca asa a facut-o sa lase sa iasa dinauntrul ei toata dragostea pe care i-o purta lui.Simtea ca e un nou inceput..Forma repede numarul ei dar a raspuns o voce straina:“ As putea sa vorbesc cu Cristina ?“
Persoana care a raspuns izbucni in plans:“ Eu sunt mama ei…fetita mea s-a sinucis aseara!A tot sunat pe cineva toata noaptea...cand am vazut dimineata ca lumina din camera ei este inca aprinsa am intrat sa vad ce face,dar fetitza mea isi taiase venele!“
Tanarul simti ca totul in jurul lui se prabuseste.A inlemnit si a scapat telefonul din mana.Nu putea sa realizeze ce auzise.Ea,Cristina,”sufletelul” lui,nu mai era.Isi luase viata pentru el,pentru ca nu il mai avea.S-a dus direct la mama ei acasa,uitand de munca,de tot ce era in jur.A intrat si a vazut-o pusa pe pat,plina de sange,cu telefonul pus pe piept.Parea ca doarme,dar era moarta.A luat-o in brate si a strans-o la
piept.Se ruga „Doamne,nu mi-o lua..”,dar o luase deja.Nu s-a dezlipit de ea nici o secunda,pana ce a fost inmormantata.A vrut sa fie alaturi de ea pe ultimul ei drum.Sa o conduca si sa aibe grija de ea,asa cum a avut mereu.A vazut-o in rochie de mireasa.Era atat de frumoasa!Incepuse sa isi imagineze cum pasea spre altar si se legau in fata lui Dumnezeu pentru tot restul vietii.Nu mai realiza ca era la inmormantarea ei,credea ca e la nunta lor.Cand a venit momentul ca sicriul cu trupul neinsufletit al celei pe care o iubea cel mai mult sa fie coborat,a tipat tare,atat de tare incat toti si-au indreptat privirile spre el „Cristina,eu,Alex,te iau de sotie si iti promit ca voi fi langa tine la bine si la rau,pana cand moartea ne va desparti.Te iubesc,sufletel!”.Plangea atat de tare,il durea atat de mult!Pierduse..viata lui.Din clipa accea,el a innebunit,parintii ducandu-l la un spital psihiatric,in speranta ca se va vindeca.
- Dupa cateva luni ... -
2 medici vorbesc:Unul intreaba de starea de sanatate a unui dintre bolnavi:baiatul ala...mi l-au adus acum 3 luni dar nu da semne de insanatosire.O fata s-a sinucis din cauza lui.Si din ziua aia nu-si lasa din mana telefonul mobil si tot trimite mesaje.Acum cateva zile am fost curios si i-am luat noaptea telefonul din mana sa ma uit la numar dar numarul ala e anulat de 3
luni.Am gasit ultimul mesaj care ii venise:
“Am invatat sa iubesc tot ce era al meu.Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam.Numai fara tine nu pot sa traiesc.Iti jur dragul meu,doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine…!Cand voi inchide ochii pt totdeauna,tu sa-mi pecetluiesti buzele cu un sarut,pt a le incalzi,iar picioarele sa mi le acoperi cu petale albe de trandafiri si in par sa-mi prinzi trandafirul rosu al iubirii eterne ce va lumina chipul invaluit de tristetea mortii.Iar de vei zari o lacrima ce se va scurge pe obrazul meu palid sa stii ca e de ramas bun.Cand pamantul imi va acoperi trupul pe care candva tu l-ai atins,sa-ti amintesti ca te-am iubit dintotdeauna sincer si acea iubire nu s-a stins.Dar sa nu plangi,eu voi fi mereu cu tine,chiar daca numai in vise,iar pe mormantul meu din florile ce mi le-ai adus sa scrii cuvantul fericire,caci am simtit-o datorita tie.Sa nu uiti ca te iubesc chiar daca nu mai sunt..Adio,dragostea mea"
